Senzuală, încrezătoare și deschisă din punct de vedere sexual – aceasta este imaginea femeii pe care cultura modernă ne-o prezintă. Dar adevărul este oarecum diferit. Când vine vorba despre sexualitate, femeile sunt sub o mare presiune pentru a se ridica la așteptări, fapt datorat și pornografiei. Nu fiecare femeie este suficient de norocoasă să experimenteze orgasme multiple sau chiar și un singur orgasm. Una dintre soluțiile ,,terapeutice” poate fi masturbarea.
Ȋntre 16 și 28% dintre femeile din Europa (precum și din Statele Unite și China) și chiar până la 46% dintre femeile din țările asiatice suferă de tulburări de orgasm. Acestea includ întârzieri, neregularități sau chiar absența completă a orgasmelor (anorgasmie). Și nu se ȋntâmplă din cauza unei stimulări insuficiente, ci, de obicei, din alte cauze. Ele pot fi de origine fizică sau psihologică, motiv pentru care diagnosticul, identificarea cauzei și tratamentul ar trebui să fie întotdeauna un efort multidisciplinar.
Un instrument posibil pentru diagnosticarea tulburărilor de orgasm este FSFI (Indexul Funcției Sexuale Feminine). Acesta este bazat pe chestionare și poate fi utilizat pentru a determina dacă este posibil să existe o tulburare de orgasm și cât de severă este. Chestionarul poate ajuta, de asemenea, la determinarea cauzelor, fiind împărțit în diferite zone, cum ar fi plăcerea, durerea și lubrifierea. Pacientele sunt rugate, de exemplu, să menționeze dacă au simțit durere în timpul actului sexual în ultimele 30 de zile, dacă au avut probleme de lubrifiere și dacă au avut un orgasm. În diagnosticul anorgasmiei, este important să se clarifice în ce situații apare și de cât timp există.
În general, anorgasmia poate fi împărțită în două forme: primară și secundară. În cea primară, persoanele afectate nu au experimentat niciodată un orgasm, în timp ce în cea secundară, cele afectate au avut deja un orgasm, dar nu au mai reușit să atingă unul de cel puțin șase luni. De asemenea, este important să se clarifice dacă anorgasmia apare situațional (de exemplu, doar cu un anumit partener) sau este generalizată.
Cauzele fizice și psihologice ale anorgasmiei
Atât medicii, cât și pacientele trebuie să fie persistenți în descoperirea cauzei, deoarece există mulți factori declanșatori posibili. La nivel fiziologic și neurologic, o cauză hormonală este probabil cea mai evidentă – în special la femeile aflate ȋnainte sau la menopauză. Scăderea nivelului de estrogen determină subțierea epiteliului vaginal, poate apărea atrofia mușchilor netezi și valoarea pH-ului poate crește (> 4,5). Aceste schimbări joacă un rol major nu doar în sănătatea vaginului, libidoului și senzațiilor din timpul sexului, dar sunt, de asemenea, corelate cu anorgasmia.
Uscăciunea vaginală afectează, de asemenea, punctul culminant sexual. Utilizarea lubrifianților și a cremelor hidratante poate ajuta multe femei. În plus, estrogenul poate fi administrat vaginal în doze mici, sub formă de tablete de estradiol, inel sau cremă. Este recomandabil să se consulte oncologul, în special la femeile cu antecedente de cancere sensibile la hormoni.
Dar există și cauze non-hormonale, cum ar fi obezitatea, deteriorarea nervilor sau utilizarea de medicamente, precum antihipertensivele sau antidepresivele. În special, utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) poate afecta libidoul, ceea ce, la rândul său, poate favoriza anorgasmia. În acest caz, schimbarea medicației poate fi recomandată pentru a contracara tulburarea de orgasm.
Dacă totul este în regulă din punct de vedere fizic, oare totul pornește de la creier? Femeile cresc de obicei cu așteptări mari. Cultura dictează sexul, lascivitatea și totuși inocența: să fii vampă seducătoare, dar și gospodină, să nu fii o aventură de-o noapte, dar să fii totuși femeia pe care toți o doresc. În același timp, religiile predică faptul că doar o femeie virgină este o femeie pură și unele culturi cer ca o femeie decentă să aștepte “bărbatul potrivit” înainte de a face sex. Toate acestea duc la ambivalență și un sentiment de rușine când vine vorba despre sex. În special pentru cele afectate de anorgasmia primară, există adesea motive religioase sau culturale care fac ca sexul să fie ceva negativ. Dacă femeile și fetele nu au avut nicio experiență cu masturbarea pentru că era un subiect tabu în mediul lor, acest lucru poate favoriza anorgasmia.
Masturbarea ,,terapeutică”
Prin urmare, o abordare terapeutică importantă este și „masturbarea dirijată”, în care pacientele se apropie treptat de auto-stimulare pentru a deveni mai încrezătoare în sexualitatea lor. Vibratoarele sunt, de asemenea, adesea folosite pentru stimulare. Acest lucru le permite celor afectate să își cunoască mai bine propriile preferințe și corpul și să comunice ceea ce au învățat partenerilor lor. Mai târziu, în procesul de masturbare, partenerul poate fi, de asemenea, implicat. Asta ȋnseamnă că trebuie să fie destul de răbdător și că poate avea și el nevoie de un mic ,,ajutor”. Priligy 30 mg, cunoscut sub denumirea de Dapoxetină, este un medicament utilizat pentru tratarea ejaculării precoce la bărbați. Acesta ajută la creșterea controlului asupra ejaculării și prelungește durata actului sexual. Priligy este un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (SSRI) și acționează prin creșterea nivelurilor de serotonină în creier, ceea ce ajută la întârzierea ejaculării. Se administrează cu aproximativ 1-3 ore înainte de activitatea sexuală, iar efectele pot varia de la o persoană la alta.
O altă modalitate de a crește șansele de succes este așa-numita tehnică de aliniere coitală (CAT). Aceasta este o poziție similară cu poziția misionarului, în care stimularea clitorisului este maximă. Deși nu garantează succesul, merită cu siguranță încercată, mai ales pentru pacientele care sunt deja cu un pas mai departe în terapie.
Desigur, există multe alte cauze și declanșatori pentru anorgasmie și alte tulburări de orgasm. Ele includ, de exemplu, experiența unei agresiuni sexuale, endometrioza, cancerul și multe altele. Cu toate acestea, adesea lipsesc recomandări clare de acțiune sau studii științifice. În general, se poate spune că educația bună este esențială, la fel cum este și efortul multidisciplinar, atât în diagnostic, cât și în tratament.
